Un Extras din cartea “The Bowen Technique – the inside story”
de Dl. John Wilks – Instructor Bowtech din Marea Britanie

Când terapeuții Bowen vorbesc despre un tratament ce permite organismului să se întoarcă la “tiparul” original ca principiu de organizare, se naște întrebarea – către ce anume se reorientează organismul, când și cum a apărut acest tipar original?

Osteopatii au consemnat de mult timp că forțele ce modelează dezvoltarea embrionară continuă să se exprime pe parcursul întregii vieți, iar dacă terapeutul reușește să realizeze conectarea la acestea, organismul va începe să se reorganizeze în concordanță cu principiile lor.

James Jealous, un osteopat ce predă în Statele Unite ale Americii, scria recent: “Tiparul și funcțiile originale se regăsesc în fluidele embrionare. Matricea originală este o formă ce se regăsește în toate formele de viață, în jurul căreia se organizează activitatea celulară și moleculară, formând tiparul original, creat de Marele Maestru.”

Acest principiu necesită unele explicații. Jealous vorbește despre o forță organizatoare, localizată în fluidele embrionare – nu neapărat ținând de genetică. Este interesant de remarcat ca numeroși embriologisti eminenți, dintre care Bleschmidt și Japp van der Wal, au pus la îndoială actualul curent de gândire cu privire la rolul geneticii în determinarea evoluției noastre structurale și psihologice.

Dacă se analizează cu atenție primele zile ale formării embrionare, se observă un eveniment extrem de interesant. La momentul concepției, are loc contopirea ADN-urilor mamei și tatălui, pentru a se forma o celulă unică.

După un moment de calm, apare imediat divizarea celulară rapidă, ce are loc în stratul exterior, în zona transparentă. În jurul zilei a 15-a, un alt eveniment semnificativ are loc: se stabilește o linie de mijloc primară, sub forma unei scizuri, în cadrul embrionului în formare. Această primă linie mediană este numită “linia primitiva” și își începe călătoria ascendentă către inima embrionului, de la nivelul unde mai târziu, se vor dezvolta coccisul și osul sacral la adulți.

Ce anume inițiază acest proces, rămâne încă un mister, dar formează baza în jurul căreia se auto-organizează întregul organism. Jaap van der Wal numește apariția liniei primitive “degetul lui Dumnezeu”. Dacă se privește o înregistrare filmată a acestui eveniment, primul lucru care îți vine în minte este desenarea unei linii, cu degetul, pe nisip.

Pentru început, se stabilește un sistem de referință pentru față / spate, stânga / dreapta și sus / jos. Linia primitivă este numită “organizatorul embrionar” pentru că realizează un plan de bază al corpului. Diferite nivele ale liniei primitive determină dezvoltarea diferitelor zone ale corpului. Spre exemplu, partea superioară va forma inima, creierul și ochii, partea de mijloc va forma intestinele și trunchiul, iar partea inferioară organele interne și tubul neural. Prin raportare la dreapta – stânga, determină, spre exemplu, ca ficatul este localizat în partea dreaptă, stomacul în stânga și ca apexul inimii este orientat spre stânga.

Linia primitivă este un mister pentru embriologisti – s-a demonstrat că grefarea liniei primitive poate duce la apariția unui întreg ax secundar, în jurul căruia se vor organiza celulele.

 Ce este interesant pentru noi, terapeuții Bowen, este importanța liniei primitive în dezvoltarea oaselor, mușchilor, organelor și țesutului conjunctiv. În timpul apariției sale, aceasta generează 3 foițe embrionare distincte din epiblast – endoderm, mesoderm și ectoderm. Mesodermul va forma somite în jurul celei de-a 20-a zile, când acestea apar de o parte și de alta a liniei mediane. Aceste somite vor forma ulterior vertebrele și mugurii membrelor superioare și inferioare.

Mulți terapeuți Bowen au remarcat forța primelor două mișcări Bowen (stoperii inferiori). Este interesant de urmărit senzațiile pe care le are pacientul, doar după efectuarea acestor două mișcări. Mulți vor raporta senzații de căldură sau o forță ascendentă de-a lungul coloanei vertebrale. Acest aspect este foarte interesant, pentru că aceste senzații corespund exact dezvoltării embrionare, ca și cum aceste forțe ar fi încă prezente în corpul adultului.

 În termeni embriologici, ceea ce se întâmplă este că după apariția liniei primitive, linia medială se înfășoară înspre interior, pentru a forma tubul neural, din care ulterior se va forma creierul, măduva spinării, sistemul nervos autonom (simpatic și parasimpatic) și creasta neurală. Celulele din creasta neurală sunt foarte interesante pentru că acestea migrează către diferite zone ale corpului, pe durata de dezvoltare embrionară. Spre exemplu, acestea ajută atât la formarea membranelor interioare ce înconjoară creierul și măduva spinării (în particular, membranele pia mater și arahnoida) cât și la formarea învelișului de mielină al nervilor. La procedura pentru coccis, mișcarea se execută exact peste membranele dura, arachnoida și pia mater, acestea fiind atașate de coccis sub forma de terminații filamentare – unicul loc din corp unde aceste trei straturi de membrane se întâlnesc. Datorită întâlnirii celor trei membrane – dura, arachnoid și pia mater, se transmite un impuls extrem de puternic, de-a lungul coloanei vertebrale, către craniu.

Dezvoltarea embrionară a țesuturilor este foarte importantă în studiul durerilor. Există fenomene specifice recunoscute, spre exemplu cineva ar putea avea dureri în umărul drept ca rezultat al unor probleme ale vezicii biliare. Acest aspect este un rezultat direct al embriologiei, al dezvoltării mesodermului, endodermului și ectodermului.

O altă consecință a dezvoltării embrionare este faptul că alimentarea cu sânge și inervarea țesuturilor sunt inexorabil legate, datorită provenienței lor din același țesut emrbionar. Atât vertebrele L4 cât și C7 sunt extrem de semnificative pentru mâini și picioare, deoarece la aceste nivele ale coloanei apar “mugurii” din care se formează mai apoi membrele superioare și inferioare. Aceste nivele sunt uneori denumite linii de mijloc axiale.

 Când vorbim despre accesarea memoriei unui țesut, a forței organizatoare de la nivelul profund embrionar, vorbim despre memoria celulară, în special în fluide și în lichidul cristalin al țesutului conjunctiv al fibrelor de colagen.

Dezvoltarea embrionară a fibrelor de colagen este fascinantă, deoarece pornește în mesoderm (stratul dintre ectoderm și endoderm) ca fibrila numită recticulina, care se diferențiază pentru a forma diferitele feluri de țesut conjunctiv din corp, după care infuzează toate straturile de ectoderm și mesoderm. Cu alte cuvinte, se inserează în țesuturi în întregul corp. Colagenul, s-a demonstrat științific de către Mae Wan Ho și alții, reține memoria și este extrem de bine adaptat pentru a înregistra noi experiențe.

Este prin stimularea fasciei, să permitem, într-un anume fel, corpului să acceseze și să se reorienteze către aceste forțe de comandă embrionare, aflate în colagen, la nivel celular? Din observațiile clinice, se pare că un astfel de proces are loc, cu siguranță.