Deși de mici copii ne dorim să urmăm o meserie,să ne facem o carieră într-un anumit domeniu la un moment dat ne dăm seama că nu ne regăsim în ceea ce am ales să facem,că locul nostru nu este acolo.Acest lucru mi s-a întâmplat mie.Aveam tot ce îmi trebuia și totuși ceva îmi lipsea.Era ceva în interiorul meu care îmi spunea că nu sunt pe calea cea bună.Am încercat să nu dau importanță însă după un timp mi s-a întâmplat ceva ce mi-a schimbat felul de a privi lucrurile.Cred în faptul că nimic nu e întâmplător în viață și că cineva acolo sus are grijă de fiecare dintre noi.A trebuit să mă îmbolnăvesc că să îmi dau seama de faptul că trupul,mintea și sufletul formează un întreg.Căci un trup sănătos fără un psihic sănătos nu există.Da,așa este,m-am convins de asta.

În urmă cu 5 ani am descoperit în urma unor investigații medicale că sufăr de multe afecțiuni cronice ca gastrită,tiroidă Hashimoto și suspectă de glaucom.Având încredere în sistemul medical am încercat să-mi rezolv problemele apelând la diferiți medici,fiecare dintre ei cu specialitatea sa,fiecare dintre ei cu tratamentul său. Am ajuns astfel să iau în jur de 20 de medicamente zilnic.În urma tratementelor urmate cu medicamente starea mea fizică și psihică în loc să se îmbunătățească s-a înrăutățit.Văzând că tratamentele medicamentoase nu au avut niciun efect pozitiv asupra mea m-am hotărât să le abandonez și să încerc noi tratamente neconvenționale mai aproape de spiritul și de corpul nostru. Aș fi încercat orice să ies din starea precară în care mă aflam și după căutări îndelungate am citit mărturia unei doamne care s-a vindecat de tiroidă Hashimoto prin terapia Bowen.Am găsit această terapie descrisă pe internet și am fost surprinsă de simplitatea tehnicii propuse de Tom Bowen precum și de efectele benefice asupra corpului și psihicului uman.În acel moment am simțit că sunt menită să merg pe drumul deschis de Tom Bowen acum multi ani in Australia. Astfel am ajuns urmez in București ,  cursurile Academiei Bowen din Australia . Acum am înțeles că această terapie este instrumentul cu care ii pot ajuta pe cei aflați in suferintă . ca si mine, la un moment dat.

 După primele module însușite am avut ocazia să pun în practică ceea ce învățasem,începând cu fiul meu care suferea de dureri insuportabile de picioare în urma antrenamentelor de atletism pe care le făcea la acea vreme. Am fost cu el la diferiti medici însă răspunsul lor a fost că nu au avut ce-i face și se dezvoltă prea repede. După prima ședință de Bowen durerea a scăzut în intensitate iar după 4 ședințe durerile au dispărut complet.  

 Mamă mea suferea de asemenea de lombosciatică ,fapt care îi provoca dureri la piciorul drept. După mulți ani în care a urmat tratamentele diferiților medici,durerea a persistat, chiar agravându-se.Deși aceasta era sceptică la început în ce privește terapia, având încredere în mine,am început tratamentul. În urma ședințelor aplicate săptămânal durerea s-a ameliorat ulterior chiar dispărând. Au trecut ani de atunci și durerea nu a recidivat. 

 Tatăl meu în vârstă de 72 de ani era într-o stare de sănătate destul de gravă,având probleme cardiace,respiratorii și anume BPOC-boală respiratorie cronică ce afectează atât bronhiile (bronșită cronică) cât și plămânii (emfizem).La un moment dat a intrat în comă și am mers la el la spital, el fiind la terapie intensivă, am vorbit cu medicul și mi-a spus că nu mai sunt șanse ca el să-și revină. Am reușit să-i aplic mișcările Bowen specifice în astfel de situații și spre surprinderea mea și a medicului tata și-a revenit,fiind externat după 5 zile. Însă la o perioadă scurtă de timp a intrat din nou în comă,arăta groaznic,era intubat,iar acum nici eu nu mai credeam că mai sunt șanse ca el să-și revină. Medicii mi-au spus că trebuie să mă pregătesc pentru ce este mai rău,câteva ore de viață fiind mult spus. Cu toate acestea i-am aplicat din nou mișcările de urgență,știu că era seară,era târziu. Am plecat de la el cu gândul că în scurt timp voi reveni...cine știe,pentru a-l mai îmbrățișa o dată sau poate nu.În acea noapte nu am dormit,am stat cu telefonul lângă cap,așteptând un răspuns de la el. A doua zi dimineață m-a sunat medicul care mi-a spus că tata și-a revenit și că a ieșit din comă. Am rămas uimiți atât eu cât și medicul, acesta spunând că nu poate crede cum a reușit să fenteze moartea a doua oară. Era de Crăciun...chiar dacă în general ne bucurăm de această sărbătoare,acesta era unul special pentru mine. L-am externat pe 31 decembrie și am fost foarte bucuroasă de faptul că am putut face ceva pentru el și pentru noi,familia lui.
Aș putea spune că toate aceste experiențe m-au motivat să merg mai departe și să mă perfecționez,să avansez,acumulând astfel noi proceduri predate de profesorul meu,Andrew Zoppos de-a lungul anilor care au urmat.